ACUITÁTE s. f. 1. (Livr.) Capacitate a organelor de simț de a percepe excitații oricât de slabe și de a diferenția excitații foarte asemănătoare între ele; ascuțime, agerime. ◊ Loc. adv. Cu acuitate = cu necesitate, în mod imperios. 2. Grad de înălțime pe care îl poate atinge o voce sau un instrument muzical. [Pr.: -cu-i-] – Din fr. acuité. Vezi definitia »

VILOZITÁTE, vilozități, s. f. 1. Totalitatea perilor care acoperă o suprafață; parte poroasă. 2. (Anat.) Ridicătură, prelungire, încrețitură, cută mică situată pe suprafața anumitor organe ale corpului, mai ales a intestinului subțire. – Din fr. villosité. Vezi definitia »

ECHITÁTE s. f. Dreptate, nepărtinire. ♦ Cinste; omenie. – Din fr. équité, lat. aequitas, -atis. Vezi definitia »

TRIFÓIȘTE, trifoiști, s. f. 1. Loc semănat cu trifoi. 2. Plantă erbacee cu frunzele compuse din trei foliole, cu flori roz, întrebuințată în medicină ca tonic, febrifug și antiscorbutic (Menyanthes trifoliata). [Acc. și: trifoíște] – Trifoi + suf. -iște. Vezi definitia »

CALITÁTE s.f. 1. Categorie filozofică prin care se desemnează sistemul însușirilor esențiale ale unui obiect, ale unui fenomen etc., în virtutea cărora el este obiectul, fenomenul dat și nu altul. 2. Însușire (bună sau rea); (p. restr.) caracteristică pozitivă. ♦ (Log.) Însușire a unei judecăți predicative de a fi afirmativă sau negativă. 3. Situație, poziție, titlu, condiție care constituie sau dă un anumit drept. ♦ Diferență de valoare între un turn și un nebun sau un cal la jocul de șah. [< lat. qualitas, cf. fr. qualité, it. qualità]. Vezi definitia »