VEZÍCĂ, vezici, s. f. 1. Organ cavitar care colectează temporar unele produse de excreție sau de secreție, pe care apoi le evacuează prin contracția fibrelor musculare din structura sa. 2. (În sintagma) Vezică înotătoare = organ al peștilor în formă de pungă, dezvoltat din intestin și umplut cu gaze, care servește la echilibru, la ridicarea și la coborârea în apă etc. – Din lat. vesica. Vezi definitia »

LINOXÍNĂ s. f. substanță rășinoasă prin polimerizarea uleiurilor nesaturate, la fabricarea linoleumului. (< fr. linoxyne, germ. Linoxyn) Vezi definitia »

FOTOHÁRTĂ, fotohărți, s. f. Hartă realizată pe baza fotogramelor. – Foto- + hartă (după fr. photocarte). Vezi definitia »

GHÍNDURĂ, ghinduri, s. f. (Pop.) Ganglion; umflătură mică (de natură patologică). – Lat. glandula. Vezi definitia »

PIROTÍNĂ s.f. Sulfură naturală de fier. [< fr. pyrrhotine]. Vezi definitia »