Definita cuvantului perfecțiune
PERFECȚIÚNE, perfecțiuni, s. f. Însușirea de a fi perfect, starea a ceea ce este perfect; desăvârșire. ◊ Loc. adv. La perfecție = în mod desăvârșit, perfect. ♦ (Concr.) Lucru sau ființă perfectă, desăvârșită. [Pr.: -ți-u-, – Var.: perfécție s. f.] – Din lat. perfectio, -onis, fr. perfection.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu perfecțiune
viață de câine expr. viață foarte grea. Vezi definitia »
ANTIFRICȚIÚNE s. f. (În sintagma) Aliaj antifricțiune = aliaj cu coeficient de frecare mic, folosit la căptușirea cuzineților. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. antifriction. Vezi definitia »
ANULAȚIÚNE s.f. v. anulație. Vezi definitia »
CONSERVAȚIÚNE s. f. (rar) conservare. (<fr. conservation, lat. conservatio) Vezi definitia »
CÚHNE s. f. v. cuhnie. Vezi definitia »