MIRÁCOL s. n. 1. eveniment, întâmplare contrară legilor naturii, inexplicată rațional; minune. 2. reprezentație teatrală din evul mediu cu subiect religios sau istoric, în care intervin elemente ale miraculosului creștin. (< it. miracolo, lat. miraculum, fr. miracle) Vezi definitia »

PERHIDRÓL s. n. apă oxigenată în soluție concentrată, ca dezinfectant, folosită în cosmetică și ca decolorant. (< fr. perhydrol) Vezi definitia »

DIAMINOFENÓL s. n. derivat al pirogalolului, al cărui clorhidrat este folosit ca revelator în fotografie. (< fr. diaminophénol) Vezi definitia »

taból, tabóli, s.m. (reg.) sac (mai scund), săculeț, traistă. Vezi definitia »

ACULEÓL s.m. (Biol.) Ac mic al unor plante, țepușă. [Pron. -le-ol. / < fr. aculéole]. Vezi definitia »