Definita cuvantului pian
PIÁN, piane, s. n. 1. Instrument muzical format dintr-o cutie mare de rezonanță așezată pe trei picioare și dintr-o serie de coarde metalice, care vibrează când sunt lovite de niște ciocănele acționate prin apăsarea unor clape; clavir, pianoforte. ◊ Pian automat (sau electric) = pian acționat de un mecanism (alimentat la curentul electric), care execută automat anumite melodii înregistrate în prealabil pe niște suluri speciale de hârtie introduse în aparat. Pian cu manivelă = pian automat care funcționează prin învârtirea unei manivele. 2. Artă de a interpreta o compoziție muzicală la un pian (1). [Var.: (rar) piáno s. n.] – Din germ. Piano, fr. piano, it. piano[forte].
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu pian
SAMARINEÁN, -Ă s. m. și f. v. samaritean. Vezi definitia »
CRAPÁN, crapane, s. n. Dispozitiv pentru prinderea și ridicarea butoaielor sau baloturilor, format din patru lanțuri sau cabluri prinse cu câte un capăt de un inel, iar la capătul liber având cârlige. – Et. nec. Vezi definitia »
URANOFÁN, uranofani, s. m. (Chim.) Silicat hidratat de calciu și de uraniu; uranotil. – Din fr. uranophane, germ. Uranophan. Vezi definitia »
TURBOTREPÁN s.n. Sapă pentru foraj acționată de o turbină hidraulică; turbobur. [< fr. turbo-trépan]. Vezi definitia »
WRONSKIÁN s. n. (Mat.) Determinantul de ordin n asociat unei mulțimi de n funcții, în care primul rând constă din cele n funcții, al doilea rând din derivatele de ordinul întâi ale celor n funcții, al treilea rând din derivatele de ordinul al doilea ale celor n funcții ș.a.m.d. (Sil. -ski-an) (după Józef Maria Hoene-Wroński 1778-1853, filozof și matematician polonez + suf. -an) [def. MW] Vezi definitia »