Definita cuvantului armonic
ARMÓNIC, -Ă, armonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Bazat pe principiile armoniei1. 2. S. f. (Fiz.) Vibrație care însoțește vibrația fundamentală de același tip și care se produce cu o frecvență egală cu un multiplu întreg al frecvenței vibrației fundamentale. – Din fr. harmonique, lat. harmonicus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu armonic
EPICURÉIC, -Ă, epicureici, -ce, adj. Care ține de epicurism; epicurian (1). [Pr.: -re-ic] – Din germ. epikureisch. Vezi definitia »
CILÍNDRIC, -Ă, cilindrici, -ce, adj. Care are forma unui cilindru. – Din fr. cylindrique. Vezi definitia »
EUFÓTIC, -Ă adj. 1. (despre plancton) în zona cu lumină abundentă. 2. (despre stratul de apă) între suprafață și limita la care pătrund razele luminoase. (< fr. euphotique) Vezi definitia »
TERAPEÚTIC, -Ă adj. Referitor la terapeutică. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „curativ”, „(referitor la) terapie”, „de îngrijire medicală”. [Pron. -pe-u-. / < fr. thérapeutique]. Vezi definitia »
EUSTÁTIC, -Ă adj. Referitor la eustatism. [Pron. e-us-. / < fr. eustatique]. Vezi definitia »