TÉHNICĂ s.f. 1. Totalitatea uneltelor și a deprinderilor de producție, dezvoltate în cursul istoriei, care permit omenirii să acționeze asupra naturii înconjurătoare cu scopul de a obține bunuri materiale. 2. (Mil.) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. 3. Totalitatea procedeelor folosite în practicarea unei profesiuni. [Gen. -cii. / cf. fr. technique, it. tecnica, germ. Technik]. Vezi definitia »

MĂRGÍCĂ s. f. v. mărgea. Vezi definitia »

OVARÍTĂ s.f. Inflamație a ovarelor; ooforită. [< fr. ovarite]. Vezi definitia »

cameníță (cameníțe), s. f. – Sobă. – Var. căminiță. Mag. kemence (DAR). În Trans. Din sl. kamenĭ „piatră”, după Miklosich, Lexicon, 281; este însă evident că avem a face cu un dublet al lui cămin. Vezi definitia »

POLIZAHARÍDĂ s. f. produs macromolecular natural din clasa hidraților de carbon, prin policondensarea mai multor monozaharide. (< fr. polysaccharide) Vezi definitia »