Ț s. m. invar. A douăzeci și cincea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană semioclusivă dentală sonoră (4)). [Pr.: țe]. Vezi definitia »

BALINȚ, com. în jud. Timiș, pe Bega; 2.014 loc. (1991). Stație de c. f. Vezi definitia »

malț (-țuri), s. n. – Slad; produs din cereale. – Var. malt. Germ. Malz (Tiktin; Candrea). Var., din fr. malt. E dubletul lui mălată (var. malotă), s. f. (Trans., înv. malta), din mag. maláta (Tiktin; cf. Miklosich, Lexicon, 372). Vezi definitia »

ERZAȚ, erzațuri, s. n. Surogat, înlocuitor (mai ales de cafea). – Din germ. Ersatz. Vezi definitia »

ȚUȚ, țuțuri, s. n. (Reg.) 1. Proeminență sau excrescență cărnoasă. 2. (Adverbial; în expr.) A rămâne țuț = a rămâne uluit, mirat peste măsură. – Et. nec. Vezi definitia »