Definita cuvantului armonie
ARMONÍE1, armonii, s. f. Potrivire desăvârșită a elementelor unui întreg. ♦ Bună înțelegere în relațiile dintre două persoane, două colectivități etc. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie); spec. (Muz.) concordanță fonică între sunete. ◊ Armonie imitativă = efect stilistic obținut prin alăturarea unor cuvinte ale căror sunete imită sau sugerează un sunet din natură. Armonie vocalică = fenomen fonetic care constă în potrivirea de timbru a vocalelor din elementele alcătuitoare ale unui cuvânt. ♦ Parte a teoriei muzicale care studiază acordurile în compoziție. – Din fr. harmonie, lat. harmonia.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu armonie
PALINOLOGÍE s. f. 1. ramură a botanicii care se ocupă cu studiul polenului și al sporilor. 2. știință care se ocupă cu reconstituirea mediului fizic unde au evoluat omul și societatea umană de la primele începuturi. (< fr. palynologie) Vezi definitia »
APOSTAZÍE, apostazii, s. f. 1. Renunțare publică la o anumită credință religioasă; renegare a unei doctrine sau concepții. 2. Revoltă, răzvrătire împotriva stăpânirii [Var.: apostasíe s. f.] – Din ngr. apostasía, fr. apostasie. Vezi definitia »
-GRIPNÍE elem. „somn, somnolență”. (< fr. -grypnie, cf. gr. grypnos) Vezi definitia »
decémbrie s. m. – A douăsprezecea lună a anului. – Var. decembre, dec(h)embvrie. Mr. dechembriu. Lat. december (sec. XIX). Var. dechemvrie, înv. din ngr. δεϰέμβαιος, în parte prin intermediul sl. dekębrĭ (Cihac, II, 93). Vezi definitia »
INSUFLÁȚIE s.f. Insuflare. ♦ Introducere în scop terapeutic prin suflare a unei substanțe pulverulente sau gazoase în organism. [Gen. -iei. / cf. fr. insufflation, it. insufflazione]. Vezi definitia »