Definita cuvantului pic
PIC1, (I) interj., (II) picuri, s. n. I. Interj. (Adesea repetat) 1. Cuvânt care imită sunetul produs de căderea în picături a unui lichid pe un obiect tare. 2. (Rar) Cuvânt care imită zgomotul produs de ciocul păsărilor când ciugulesc. II. S. n. 1. Picătură (1), strop. 2. Cantitate, măsură, durată etc. (foarte) mică din ceva; strop, fir, fărâmă. ◊ Loc. adv. (Câte) un pic = a) puțin; b) (în construcții negative) deloc. Nici pic = deloc, câtuși de puțin. Pic cu pic = puțin câte puțin, încetul cu încetul. ◊ Loc. adv. și adj. Fără (un sau nici un) pic de... = (care e) lipsit (cu totul) de... [Var.: (reg.) pícur s. m.] – Onomatopee.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu pic
ITIFÁLIC, -Ă adj. referitor la itifal. (< fr. ithyphallique) Vezi definitia »
IDEOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la ideografie; scris cu ideograme. [< fr. idéographique]. Vezi definitia »
AERODINÁMIC, -Ă I. adj. referitor la aerodinamică. ◊ (despre vehicule sau profilul lor) construit în așa fel, încât să întâmpine la înaintare o rezistență minimă la frecarea cu aerul. II. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază mișcarea corpurilor într-un mediu gazos. (< fr. aérodynamique) Vezi definitia »
ORTOSTÁTIC, -Ă adj. stând în picioare; (med.; despre unele fenomene) care se produce numai în poziție verticală. (< fr. orthostatique) Vezi definitia »
HIPSOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la hipsometrie. [< fr. hypsométrique]. Vezi definitia »