PUPÍTRU, pupitre, s. n. Obiect de mobilă având suprafața în plan înclinat și pe care se pune (la înălțimea vederii) o carte, o partitură etc.; (în special) bancă de școală cu fața înclinată; p. restr. partea de deasupra a unei astfel de bănci. ◊ Loc. adv. La pupitru = la conducerea unei orchestre ca dirijor. ♦ (Tehn.) Pupitru de comandă = instalație (în formă de masă înclinată) cu ajutorul căreia se execută comanda, măsurarea și controlul operațiilor unui proces tehnologic sau de altă natură. – Din fr. pupitre. Vezi definitia »

EGOLÁTRU, -Ă, egolatri, -e, adj. Stăpânit de egolatrie. – Cf. lat. ego, după idolatru. Vezi definitia »

ACUMÉTRU, acumetre, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se măsoară acuitatea auditivă. – Din fr. acumètre. Vezi definitia »

CARTOMÉTRU s. n. instrument folosit în cartometrie. (< germ. Kartometer) Vezi definitia »

ARGENTOMÉTRU, argentometre, s. n. (Fiz.) Instrument pentru măsurarea conținutului de argint al unei soluții. – Din fr. argentomètre. Vezi definitia »