EXERCÍȚIU s. n. 1. activitate fizică sau intelectuală, repetată sistematic, spre a dobândi sau a forma anumite deprinderi, abilități etc. ◊ mică piesă vocală sau instrumentală în scopul dezvoltării deprinderilor tehnice. ◊ metodă de instruire a militarilor pentru formarea unor deprinderi sau însușirea modului de a lupta. ◊ temă dată elevilor spre a-i familiariza cu unele cunoștințe predate. 2. exercitare, îndeplinire. ♦ ~ bugetar = perioadă de un an pentru care se efectuează toate operațiile relative la bugetul unui stat; an bugetar. ♦ în ~l funcțiunii = în timpul sau în cadrul serviciului legal. (< fr. exercice, lat. exercitium) Vezi definitia »

PERDELEGÍU, perdelegii, s. m. 1. (Înv.) Perdegiu. 2. (Rar) Fabricant de perdele (1). – Perdea + suf. -giu. Vezi definitia »

TERITÓRIU, teritorii, s. n. Întindere de pământ delimitată prin granițele unui stat sau ale unei unități administrative și supusă suveranității statului respectiv. – Din lat. territorium, fr. territoire. Vezi definitia »

TABULÁRIU s. n. arhivă în Roma antică. (< lat. tabularium) Vezi definitia »

STÂNCÍU, -ÍE, stâncii, adj. (Neobișnuit) Stâncos. – Din stâncă + suf. -iu. Vezi definitia »