ORDONÁNȚĂ s. f. I. 1. dispoziție scrisă care emană de la o autoritate (administrativă). ♦ ~ de plată = dispoziție de plată a unei sume. 2. act legislativ al unui guvern. 3. (jur.) hotărâre judecătorească dată în proceduri cu caracter urgent. II. (în vechea armată) soldat în serviciul personal al unui ofițer. III. mod de dispunere a elementelor unei compoziții arhitecturale, de grupare a diferitelor elemente ale unui tablou etc. (< fr. ordonnance) Vezi definitia »

șezătúră, șezătúri, s.f. (înv.) 1. ședere; oprire. 2. domiciliu, reședință. 3. platou (pe un munte). Vezi definitia »

IÚXTĂ s.f. v. juxtă. Vezi definitia »

BÁCĂ s. f. fruct cărnos, cu pieliță subțire și cu miezul zemos. (< lat. bacca) Vezi definitia »

PASTEURELÓZĂ s.f. Boală microbiană gravă a animalelor și păsărilor; septicemie hemoragică; holera păsărilor. [Pron. pas-tö-. / < fr. pasteurellose]. Vezi definitia »