ícos (icoáse), s. n. – Cîntare bisericească, în ritm de imn. Ngr. οἶϰος, în parte prin intermediul sl. ikosŭ. Sec. XVIII. Vezi definitia »

SULFURÓS, -OÁSĂ adj. care conține sulf (dizolvat). ♦ acid ~ = acid oxigenat al sulfului tetravalent, numai în soluție, ca reducător puternic conservant, în vinificație etc. (< fr. sulfureux) Vezi definitia »

CUARȚÓS, -OÁSĂ adj. Care conține cuarț. [< fr. quartzeux]. Vezi definitia »

INVIDIÓS, -OÁSĂ, invidioși, -oase, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care simte invidie, stăpânit de invidie, care trădează invidia; pizmaș. 2. S. m. și f. Om invidios (1). [Pr.: -di-os] – Din it. invidioso, lat. invidiosus. Vezi definitia »

CREDINCIÓS, -OÁSĂ, credincioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este demn de încredere, pe care te poți bizui; devotat, fidel unei persoane; nestrămutat, statornic față de un angajament, de o idee, de o cauză. 2. Care crede în existența lui Dumnezeu și se conformează practicilor religioase. – Credință + suf. -ios. Vezi definitia »