Definita cuvantului pir
PIR s. m. Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu rizom târâtor, cu frunze liniare aspre și cu flori verzi, grupate în spice, care crește spontan, împiedicând dezvoltarea plantelor de cultură (Agropyrum repens). ◊ Pir pădureț = specie înaltă de pir, care ajunge până la 1 m, cu frunzele aspre, cenușii-verzui și cu spicul lung și subțire (Agropyrum caninum). – Din bg. pir.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu pir
mir s. n. – Lume, societate (în opoziție cu viața monahală). Sl. mirŭ (Cihac, II, 197; Tiktin; Conev 86). – Der. mirean, adj. (lumesc, de societate; s. m., laic), din sl. mirĕninŭ; mirenesc, adj. (de lume); mirenie, s. f. (lume, statut de laic). Vezi definitia »
VIR s.n. (Mar.) Corecție care se introduce în calculele tragerilor artileriei navale. [Et. incertă]. Vezi definitia »
ȘTIRÃ, știre, adj. f. (Înv. și reg.; despre animale, rar despre femei) Stearpã. — Comp. alb. shtierë Vezi definitia »
CHIR s. m. (Înv.; precedă n. pr. de persoane) Domn, jupân. [Scris și: kir] – Din ngr. kír[ios]. Vezi definitia »
SUVENÍR, suvenire s. n. Amintire. ♦ (Concr.) Obiect, dar, semn care reprezintă sau evocă o amintire. [Pl. și suveniruri. – Var.: suveníre s. f.] – Din fr. souvenir. Vezi definitia »