SATELÍT I. s. m. 1. (ant.) mercenar care își însoțea stăpânul. ◊ (fig.) cel care urmează și execută orbește ordinele cuiva; acolit. 2. corp ceresc obscur care gravitează în jurul unei planete, însoțind-o în mișcarea ei de revoluție. 3. ~ artificial = corp metalic de forme diverse cu aparataj științific, lansat de savanți în spațiul interplanetar cu ajutorul unei rachete și care se rotește în jurul Pământului. 4. (mec.) roată dințată a unui mecanism planetar care se rotește liber în jurul unui ax. 5. mică masă cromatică atașată unui cromozom printr-un filament subțire. 6. localitate de importanță secundară în apropierea unui oraș, dependentă de acesta. II. adj., s. n. (stat) ~ = (stat) care depinde de un altul pe plan politic sau economic. (< fr. satellite) Vezi definitia »

îngăimăcít, îngăimăcítă, adj. (reg.) confuz, îngăimat, încurcat, întimidat, zăpăcit. Vezi definitia »

PREAIUBÍT, -Ă, preaiubiți, -te, adj. (Înv. și pop.; adesea substantivat) Foarte iubit, deosebit de drag; scump. – Prea + iubit. Vezi definitia »

STATOCÍT s. n. celulă care conține statolite. (< stato- + -cit) Vezi definitia »

NITUÍT², -Ă, nituiți, -te, adj. Prins, împreunat, fixat cu ajutorul niturilor. ♦ Ferecat, țintuit, bătut cu... Cordon nituit. – V. nitui. Vezi definitia »