EPIGRAMÁTIC, -Ă, epigramatici, -ce, adj. Care are caracter de epigramă; satiric, caustic, înțepător. – Din fr. épigrammatique, lat. epigrammaticus. Vezi definitia »

ABÚLIC, -Ă, abulici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care suferă de abulie. – Fr. aboulique. Vezi definitia »

BUNTÚȘNIC, buntușnici, s. m. (Înv., arh. și reg.) Conjurat, răzvrătit, rebel. – Rus buntovščik. Vezi definitia »

PROPEDEÚTIC, -Ă I. adj. referitor la propedeutică. II. s. f. 1. disciplină care constituie o introducere în studiul unei alte discipline. 2. (în unele țări) ciclu preparator (de un an) la treapta de învățământ superior. 3. ramură a medicinei la învățământul pregătitor clinic. (< fr. propédeutique, /II/ germ. Propädeutik) Vezi definitia »

HĂBĂDÍC, hăbădicuri, s. n. (Reg.) Vreasc. – Bg. habatija. Vezi definitia »