Definita cuvantului piron
PIRÓN, piroane, s. n. Cui (de oțel) lung și gros, curbat (în unghi drept) la unul din capete și folosit la îmbinarea pieselor unei construcții de lemn, la fixarea unui obiect greu pe perete etc.; p. gener. cui mare. ◊ Expr. (Fam.) A face (la) piroane (și cuie) = a clănțăni din dinți din cauza frigului; a dârdâi. (Fam.) A tăia (la) piroane = a spune minciuni. – Din sl. pironŭ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu piron
OSTRÁCON s.n. (Ant.) Nume dat scoicilor pe a căror cochilie se scria numele celor condamnați la ostracizare. [Pl. ostraca1) vezi nota, var. ostrachion s.n. / < gr. ostrakon, ostrakion]. Vezi definitia »
ANTIELECTRÓN s.m. Pozitron. [< fr. antielectron]. Vezi definitia »
STROFIÓN s. n. 1. eșarfă care susținea sânii, purtată de femei în Grecia. 2. panglică pentru cap. (< fr. strophion) Vezi definitia »
balcon, balcoane, s. n. sân, țâță. Vezi definitia »
TRAPIÓN, trapioane, s. n. Deschizătură practicată în planșeul unei scene pentru a permite trecerea decorurilor care se ridică de dedesubt. [Pr.: -pi-on] – Din fr. trappillon. Vezi definitia »