Definita cuvantului pișcătură
PIȘCĂTÚRĂ, pișcături, s. f. 1. Faptul de a pișca, pișcare a pielii; ciupitură. 2. înțepătură, mușcătură de insectă. ♦ Fig. Vorbă usturătoare; ironie. 3. Bucățică sau cantitate mică ruptă din ceva; fărâmă. ♦ Urmă rămasă la locul din care s-a scos această bucățică. ♦ (Pop.) Crestătură făcută la urechile unor animale, pentru a Ie însemna. – Pișca + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu pișcătură
AEROGÁRĂ, aerogări, s. f. Gară pentru traficul aerian de pasageri și de mărfuri. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérogare. Vezi definitia »
CARPOSFÉRĂ s. f. oosferă înainte de fecundare. (< fr. carposphère) Vezi definitia »
cotígă (cotígi), s. f. – 1. Căruță, car cu două roți. – 2. La plug, teleagă. – Var. cotiugă. Sl. kotyga (Miklosich, Lexicon, 306; Cihac, II, 76; Conev 72). Întrucit sensul din sl. este cel de „manta”, trebuie să se fi spus despre căruțele acoperite, ca trăsurile; cf. rut. kotiga „căruță” (după Candrea, Elemente, 404, provine din rom.). Se folosește mai ales în Mold. – Der. coti(u)geală, s. f. (car lung, pentru transportul buștenilor); coti(u)gar, s. m. (căruțaș). Cf. cotigi ‹ cot. Vezi definitia »
CHÍTRĂ, chitre, s. f. Fructul chitrului, cu aspectul unei lămâi mari, din care se poate face dulceață. – Din ngr. kítra (pl. lui kitron). Vezi definitia »
CAPÓTĂ, capote, s. f. 1. Îmbrăcăminte din tablă sau din alt material cu care se acoperă un sistem tehnic în vederea protejării lui. 2. Acoperiș pliabil al unui autovehicul. – Din fr. capote. Vezi definitia »