INTROSPECTÍV, -Ă adj. Referitor la introspecție; bazat pe introspecție. [Cf. fr. introspectif]. Vezi definitia »

INTRANZITÍV, -Ă adj. (Despre verbe) A cărui acțiune nu trece direct asupra unui obiect. [Var. intransitiv, -ă adj. / cf. fr. intransitif, lat. intransitivus]. Vezi definitia »

KEDÍV s.m. (Ist.) Titlu purtat de viceregii Egiptului între 1867 și 1914. [< fr. khédive]. Vezi definitia »

CONSTATATÍV, -Ă, constatativi, -e, adj. Care constată, care înregistrează ceva ca atare. – Din fr. constatatif. Vezi definitia »

RADIOACTÍV, -Ă, radioactivi, -e, adj. 1. (Despre unele elemente) Cu proprietăți de radioactivitate. ♦ (Despre zăcăminte, izvoare) Care conține corpuri cu proprietăți de radioactivitate. 2. Care aparține radioactivității, privitor la radioactivitate. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radioactif, germ. radioaktiv. Vezi definitia »