plântă, plânte, s.f. (înv.) talpa piciorului; plantă. Vezi definitia »

bótă (bóte), s. f. – 1. Butoi, ciubăr. – 2. Vas de lemn, doniță. – Var. boată. Cuvînt romanic (it. botte, cf. sp. bota), intrat pe filieră orientală (ngr. μπότης, alb. bote „urcior”, bg. bota „vas de lemn”). După Miklosich, Lexicon, 49, din sl. bŭtarŭ „vatră”, „doagă”; pare însă cuvînt târziu în sl. Din per. buta „vatră”, după Popescu-Ciocănel 16. – Der. botar, s. m. (dogar); botcă, s. f. (celulă de fagure în care se dezvoltă matca; scobitură în trunchiul unui copac). Vezi definitia »

răboáșcă (răboáște), s. f. – (Arg.) Cămașă. – Var. rubașcă. Rus. rubaška (Vasiliu, GS, VII, 124). Vezi definitia »

CRÁTIMĂ s. f. semn grafic (-) servind pentru a lega două cuvinte ce se pronunță împreună, pentru a despărți un cuvânt în silabe etc.; liniuță de unire. (< ngr. kratima) Vezi definitia »

NOMENCLATÚRĂ s.f. 1. Totalitatea termenilor folosiți într-o știință, într-o ramură a tehnicii etc. v. terminologie. 2. Listă, catalog cuprinzând titluri de opere, nume proprii etc. 3. Schemă de organizare a unei instituții, conținând enumerarea posturilor sau a instituțiilor aflate în subordinea sa. [Cf. fr. nomenclature, germ. Nomenklatur, lat. nomenclatura]. Vezi definitia »