CORONÚLĂ s.f. (Bot.) Ansamblul apendicelor care însoțesc petalele unei flori. [< fr. coronule, cf. lat. coronula – coroniță]. Vezi definitia »

CLOTOÍDĂ s. f. (mat.) curbă plană a cărei curbură este proporțională în fiecare punct cu lungimea arcului cuprins între centru și punctul considerat. (< fr. clothoïde) Vezi definitia »

BOCĂNITÚRĂ, bocănituri, s. f. Bocănit. – Bocăni + suf. -tură. Vezi definitia »

cóșcovă, cóșcove (cóșcoave), s.f. (reg.) 1. loc gol, mai ales în malurile apelor, pe sub rădăcini, unde se ascund și trăiesc peștii și racii; bortă. 2. loc gol pe sub coaja copacilor, pe sub piele; cojitură, bășicătură, umflătură, bulbucătură, copârțan. 3. (la pl.) umflături sau ridicături mici de pământ. 4. (la pl.) nămol vegetal amestecat cu rizomi de stuf și papură în descompunere; coșcană. 5. babă gârbovită. Vezi definitia »

MOÁCĂ, moace, s.f. 1. Bâtă ciobănească, ciomag. 2. (Iht., Olt.) Zglăvoacă. 3. (Argou) Falcă; p. e x t. Cap, figură. 4. (În forma moache) Femeie proastă, lipsită de vioiciune, înceată la lucru. – Variantă: moache s.f. Vezi definitia »