natúră (natúri), s. f. – Fire, caracter. Lat. natura (sec. XVIII), și apoi din fr. nature. Apare pentru prima oară (I. Neculce) în forma nătură. – Der. (din fr.) natural, adj.; naturalețe, s. f.; naturalist, s. m.; naturaliza, vb.; naturalism, s. n.; denatura, vb.; supranatural, adj., după fr. surnaturel. Vezi definitia »

IMPORTÁNȚĂ s.f. Ceea ce face ca un lucru să prezinte mare interes, valoare, însemnătate. ◊ A-și da importanță = a se îngâmfa. [Cf. fr. importance, it. importanza]. Vezi definitia »

TRANSNISTREÁNCĂ, transnistrence, s. f. Locuitoare din Transnistria. – Adaptare după transnistriancă s. f. – [DO] Vezi definitia »

VAGONÉTĂ s.f. v. vagonet. Vezi definitia »

LIZIÉRĂ s.f. Margine (a unei păduri). ♦ Fâșie îngustă de stofă aplicată ca garnitură la cusăturile unui veșmânt. [Pron. -zi-e-. / < fr. lisière]. Vezi definitia »