SÉRV, -Ă s. m. f. 1. (în feudalism) șerb. 2. servitor. (< lat. servus) Vezi definitia »

PENINÉRV, -Ă adj. (despre frunze) cu nervuri penate. (< fr. penninerve) Vezi definitia »

PELTINÉRV, -Ă adj. (Despre frunzele peltate) Cu nervuri ramificate de la centru către margine ca niște raze. [< fr. peltinerve, cf. lat. pelta – scut, nervus – nerv]. Vezi definitia »

SERV, -Ă s.m. și f. (În feudalism) Șerb, rob, iobag. [Cf. it. servo < lat. servus]. Vezi definitia »

nerv (nérvi), s. m. – Organc anatomic de transmitere a impulsurilor. Lat. nervus (sec. XIX). – Der. nervos, adj. (excitat), din fr. nerveux; nervozitate, s. f., din fr. nervosité; nervură, s. f., din fr. nervure; enerva, vb., din fr. énerver; nevricale, s. f. pl. (criză de nervi, atac), din ngr. νευριϰά, cf. Gáldi 231; nevricos, adj. (nervos), din ngr. νευριϰος. Vezi definitia »