ILÚZIE, iluzii, s.f. 1. Percepție falsă a unui obiect prezent înaintea ochilor, determinată de legile de formare a percepțiilor sau de anumite stări psihice sau nervoase. 2. Fig. Situație în care o aparență sau o ficțiune este considerată drept realitate; speranță neîntemeiată, dorință neîndeplinită; închipuire fără o bază reală, amăgire; himeră. ◊ Expr. A(-și) face iluzii = a nădăjdui sau a face să nădăjduiască lucruri irealizabile; a (se) amăgi. A-și pierde iluziile = a rămâne dezamăgit. [Var.: (înv.) iluziúne, -i s.f.] – Din fr. illusion, lat. illusio, -onis. Vezi definitia »

URANOLATRÍE s.f. Închinare la corpurile cerești, socotite divinități. [Gen. -iei. / cf. germ. Uranolatrie, it. uranolatria]. Vezi definitia »

VULVECTOMÍE s. f. rezecție a vulvei. (< fr. vulvectomie) Vezi definitia »

INFLÁȚIE s. f. fenomen caracteristic economiei de piață, prin creșterea cantității de hârtie-monedă peste nevoile reale ale producției și circulației mărfurilor, ceea ce determină deprecierea puterii de cumpărare a banilor. (< fr. inflation) Vezi definitia »

TRIHOTOMÍE, trihotomii, s. f. Împărțire în trei părți, grupe sau specii. – Din fr. trichotomie. Vezi definitia »