Definita cuvantului toamnă
TOÁMNĂ, toamne, s. f. Anotimp care urmează după vară și precedă iarna, cuprinzând (în emisfera boreală) intervalul dintre 23 septembrie și 22 decembrie, caracterizat prin scăderea treptată a duratei zilei, însemnate precipitații și veștejirea vegetației. ◊ Loc. adj. De toamnă = care se face sau se întâmplă toamna, care este necesar sau caracteristic acestui anotimp. ◊ Loc. adv. Astă toamnă = în toamna trecută. La toamnă = când va veni toamna; în timpul toamnei viitoare. De (cu) toamnă = fiind încă toamnă. Pe (sau în) toamnă = când a sosit (sau când va sosi) toamna, pe timpul toamnei. Până la toamnă = până la începutul toamnei. ♦ (Adverbial; în forma toamna) În timpul toamnei. – Lat. autumnus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu toamnă
MAGNETOTÉCĂ s. f. colecție de benzi magnetice; (p. ext.) mobila în care se păstrează; încăpere specială pentru audierea benzilor magnetice înregistrate. (< fr. magnétothèque) Vezi definitia »
NADICEÁNCĂ, nadicence, s. f. (Reg.) Trăsură mică și ușoară, neacoperită; brișcă. [Var.: nadișáncă s. f.] – Din ucr. naĩtyčanka. Vezi definitia »
ciórmă (-me), s. f. – Vierme. – Var. ciorman, ciormag. Sl. čirmŭ „roșu”, care probabil era la început numele vreunui vierme, cf. lat. vermiculus › fr. vermeil (DAR; cf. Berneker 169). Vezi definitia »
BALÚSTRĂ s.f. v. balustru. Vezi definitia »
a duce anaconda la apă expr. (adol.) a urina. Vezi definitia »