ODONTOMÉTRU, odontometre, s. n. Mic instrument din metal, celuloid, material plastic sau carton, care servește la măsurarea dantelurii unei mărci poștale. – Din fr. odontomètre, germ. Odontometer. Vezi definitia »

AMPERMÉTRU, ampermetre, s. n. Aparat pentru măsurarea intensității curentului electric. – Din fr. ampèremètre. Vezi definitia »

CONSISTOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea consistenței materialelor. [< fr. consistomètre]. Vezi definitia »

fiástru (fiáștri), s. m. – Fiu vitreg. – Mr. h’il’astru. Lat. filiaster (Pușcariu 602; Candrea-Dens., 600; REW 3295; Philippide, II, 642; DAR), cf. alb. thieštrë, it. figliastro, sp. hijastro. Înv. (Iordan, BF, VI, 10, consideră că nu este vorba de un cuvînt popular, ci de un termen juridic, ceea ce nu este sigur). – Der. fiastră, s. f. (fiică vitregă), care de asemenea poate reprezenta direct. lat. fῑliastra. Vezi definitia »

ANTICÉNTRU s. n. loc de pe suprafața Pământului diametral opus epicentrului unui cutremur. (< fr. anticentre) Vezi definitia »