VENTÚZĂ s. f. 1. organ de fixare la unele animale parazite. 2. păhărel special de sticlă ce se aplică pe piele după ce s-a rarefiat aerul din el prin căldură pentru a provoca o mică congestie locală cu efect curativ. 3. aparat în formă de clopot cu care se scoate aerul ce împiedică circulația apei într-o conductă. 4. (poligr.; pl.) mici piese montate pe o bară, care prin depresiune absorb coala de hârtie, iar prin presiune o depun la semnele mașinii de imprimat. (< fr. ventouse) Vezi definitia »

LIMFOLÍZĂ s. f. distrugere a țesutului limfoid și a limfocitelor. (< fr. lympholyse) Vezi definitia »

HIPOTÉCĂ s. f. (biol.) partea inferioară, mai mică, a unei valve. (< fr. hypothèque) Vezi definitia »

CABALÍNĂ, cabaline, s. f. (La pl.) Familie de animale din clasa mamiferelor, având ca tip calul; (și la sg.) animal care face parte din această familie. ◊ (Adjectival) Rasă cabalină. – Lat. lit. caballinus. Vezi definitia »

negurícă s.f. (reg.) neguriță. Vezi definitia »