Definita cuvantului bandă
BÁNDĂ1, bande, s. f. 1. Ceată, grup de răufăcători care acționează sub conducerea unui șef. ♦ (Glumeț) Grup de prieteni. 2. (Înv.) Ceată de soldați aflați sub aceeași bandieră. 3. Trupă de muzicanți, fanfară, taraf de lăutari. – Din fr. bande, germ. Bande.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bandă
țeápă (-țépe), s. f. – 1. Temperament, fire, caracter. – 2. Neam, soi. Sl. teti, tepą „a bate (monedă)” (Tiktin). Pare dublet al lui tapă, s. f. (tăietură în partea de jos a copacului pentru a-i marca direcția de cădere la tăiere; margine, tiv; cep), a cărui der. din v. germ. tappa › germ. Zapfen (Giuglea,
Dacor., III, 680; REW 8565) este improbabilă. Legătura dintre teapă și sl. cepŭ (Conev 65) nu este posibilă; cu lat. stipa (Scriban) este la fel de improbabilă. Vezi definitia »
FUSARÓLĂ s.f. (Arhit.) Element decorativ în relief, alcătuit dintr-un șir de boabe alungite. [< fr. fusarolle]. Vezi definitia »
CIPRINICULTÚRĂ s.f. Ramură a pisciculturii care se ocupă cu creșterea crapului; carpicultură. [< fr. cypriniculture]. Vezi definitia »
báză (báze), s. f. – Temei, temelie, fundament. – Var. (înv.), basă. Fr. base. – Der. a baza, ca fr. baser. Vezi definitia »
FLĂMÂNZÍLĂ s. m. Om veșnic flămând. – Flămând + suf. -ilă. Vezi definitia »