Definita cuvantului nouă
NÓUĂ num. card., s. m. 1. Num. card. Numărul care are în numărătoare locul între opt și zece; se indică prin cifra 9 (sau IX). ◊ (Adjectival) Are nouă ani. ◊ Expr. A avea nouă vieți (sau suflete) = a fi foarte rezistent sau foarte viteaz. A avea nouă băieri la pungă = a fi foarte zgârcit. (Peste) nouă mări și (nouă) țări = foarte departe. ◊ (Substantivat) Veneau nouă. (Cu valoare de num. ord.) Volumul nouă. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De nouă ori. ◊ (Precedat de „câte”, intră în componența num. distributiv) Cumpără câte nouă (mere). 2. S. m. Semn grafic care reprezintă numărul nouă (1); p. ext. desen, figură în forma acestui semn. ♦ Nota nouă (1). – Lat. novem.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu nouă
TUTUIÁLĂ, tutuieli, s. f. Tutuire. – Tutui + suf. -eală. Vezi definitia »
otáștină (otáșniță), s.f. (înv.) impozit, dare pe vin. Vezi definitia »
CRAVÁȘĂ s.f. Vărguță de lemn flexibil sau de piele împletită, folosită la călărie. [< fr. cravache]. Vezi definitia »
MIELOGRÁMĂ s.f. Formulă a componentelor celulare din măduva hematopoietică. [Pron. mi-e-. / < fr. myélogramme, cf. gr. myelos – măduvă, gramma – scriere]. Vezi definitia »
REUȘÍTĂ, reușite, s. f. Izbândă, succes, realizare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscita, fr. réussite. Vezi definitia »