Definita cuvantului bandieră
BANDIÉRĂ, bandiere, s. f. (Înv.) Steag, drapel, stindard. ♦ Spec. Steag al unei unități militare. [Pr.: -di-e-] – Din it. bandiera.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bandieră
AUREÁLĂ, aureli, s. f. (Pop.) Aurire. [Pr.: a-u-] – Din auri + suf. -eală. Vezi definitia »
TREBUȘOÁRĂ, trebușoare, s. f. (Pop. și fam.) Diminutiv al lui treabă. – Treabă + suf. -ușoară. Vezi definitia »
APEXOCARDIOGRÁMĂ s. f. curbă rezultată din înregistrarea grafică a mișcărilor șocului apexian. (< apex + cardiogramă) Vezi definitia »
OMARTRÓZĂ s. f. reumatism cronic degenerativ, în articulația umărului. (< fr. omarthrose) Vezi definitia »
ȘOFERÍȚĂ s.f. Femeie conducător de automobil. [< șofer + -iță]. Vezi definitia »