MARMÍTĂ, marmite, s. f. 1. Vas mare (de metal) cu două toarte și cu capac, în care se transportă mâncarea caldă. 2. Scobitură formată prin eroziune în albia unui râu. – Din fr. marmite. Vezi definitia »

BAROGRAMĂ s.f. Curbă care reprezintă variațiile presiunii atmosferice înregistrate la barograf. [< fr. barogramme, cf. gr. baros – greutate, gramma – scriere]. Vezi definitia »

TIVEÁLĂ, tiveli, s. f. Faptul de a tivi; (concr.) ceea ce s-a tivit. – Tivi + suf. -eală. Vezi definitia »

CHÍLĂ¹, chile, s. f. Veche măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 680 de litri în Țara Românească și cu circa 430 de litri în Moldova. – Din tc. kile. Vezi definitia »

CARPOGENÉZĂ s. f. transformare a ovarului, după fecundație, în fruct. (< fr. carpogenèse) Vezi definitia »