GUAȘĂ s. f. 1. Culoare dintrâ��un amestec de pigmenți minerali cu gumĂ� arabicĂ� și miere, în picturĂ�. 2. Tablou executat în guașĂ� (1). -Din fr. Gouache Vezi definitia »

BRONHOGRÁMĂ s. f. clișeu obținut prin bronhografie. (< fr. bronchogramme) Vezi definitia »

NOBLÉȚĂ s.f. v. noblețe. Vezi definitia »

bárbă (-ắrbi), s. f. – Păr crescut pe bărbie și pe obraji. – Mr., megl. barbă, istr. borbę. Lat. barba (Pușcariu 182; REW 994; Candrea-Dens., 133; DAR) comun tuturor limbilor romanice. – Der. bărbărie, s. f. (bătrîn ramolit, boșorog); bărbos, adj. (cu barbă); bărbușoară, s. f. (caracudă, plevușcă). Din rom. provine săs. bärbos. – Cf. și bărbat. Vezi definitia »

săcreată, s.f. – sacru, sfânt, cuvânt folosit în Munții Apuseni mai ales în expresiile Dă-l în săcreată sinonim cu Dă-l în sfântul lui, Săcreată să-l mânce sua Ce săcreată faci? Vezi definitia »