Definita cuvantului plăieș
PLĂIÉȘ, plăieși, s. m. 1. (În evul mediu) Locuitor de la graniță însărcinat cu paza frontierei țării în părțile de munte; grănicer, străjer. 2. Locuitor de la munte; muntean. [Pr.: plă-ieș] – Plai + suf. -aș.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu plăieș
megiáș (-și), adj. – 1. Vecin, alăturat. – 2. (S. m.) Proprietar, vecin. – Var. (Mold.) megieș. Sb., cr., slov. medjaš, din sl. meždŭ „între” (Cihac, II, 191; Berneker, II, 32; Tiktin), în parte prin intermediul mag. megyés (Rosetti, BL, IX, 80), cf. bg. meždá „frontieră”. – Der. megieșesc, adj. (de vecin, de proprietar); megieși, vb. refl. (a se învecina); megieșie, s. f. (Mold., vecinătate). – Cf. meje. Vezi definitia »
POZNÁȘ, -Ă, poznași, -e, adj. 1. (Pop. și fam.; despre oameni; adesea substantivat) Care face pozne; care spune glume; (despre manifestări ale oamenilor) care provoacă hazul; glumeț, mucalit, șugubăț, hăzos, amuzant. ♦ (Adverbial) în mod interesant, amuzant, nostim. 2. (Rar) Curios, ciudat, straniu. ♦ Care produce neplăceri; buclucaș. – Poznă + suf. -aș. Vezi definitia »
MESTECĂNÍȘ, mestecănișuri, s. n. Pădure de mesteceni; grup de mesteceni. – Mesteacăn + suf. -iș. Vezi definitia »
TOCMÁȘ, tocmași, s. m. (Reg.) Flăcău căruia i se încredințează conducerea jocului într-un sat, angajarea lăutarilor etc. – Din tocmi + suf. -aș. Vezi definitia »
CĂPÚȘ s. n. (Înv.) Cobuz. – Et. nec. Vezi definitia »