SUFLÁRE, suflări, s. f. 1. Acțiunea de a sufla și rezultatul ei. ♦ Aerul respirat; Fig. faptul de a trăi, de a exista. ◊ Loc. adv. Într – o suflare = într-o clipă, foarte repede. ◊ Expr. Fără (de) suflare = a) cu respirația oprită (ca urmare a unei stări psihice sau fizice neobișnuite), foarte uimit, speriat etc.; b) fără viață, mort. A-și da suflarea (de pe urmă) = a muri. 2. Ființă, viețuitoare; p. ext. oameni, lume, popor. 3. Adiere de vânt. – V. sufla. Vezi definitia »

ANCLANȘÁRE s.f. Acțiunea de a anclanșa și rezultatul ei. [< anclanșa]. Vezi definitia »

SINIZÁRE s. f. expansiune a civilizației chineze în țările cu o civilizație mai puțin dezvoltată; sinizație. (< siniza) Vezi definitia »

HUSÁRE s.f. Acțiunea de a husa. [< husa]. Vezi definitia »

JUSTIFICÁRE, justificări, s. f. Acțiunea de a (se) justifica și rezultatul ei; justificație, îndreptățire, motivare. – V. justifica. Vezi definitia »