Definita cuvantului plecăciune
PLECĂCIÚNE, plecăciuni, s. f. Îndoire, înclinare a trupului în fața cuiva în semn de respect sau de salut; p. ext. supunere, ascultare, reverență, respect; modestie. ◊ (În formule de salut) Plecăciune, părinte! – Pleca + suf. -ăciune.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu plecăciune
INTERACȚIÚNE, interacțiuni, s. f. 1. Formă de legătură a obiectelor, a fenomenelor etc., manifestată printr-o influențare, condiționare sau acțiune cauzală reciprocă. 2. (Fiz.) Acțiune reciprocă între două sau mai multe corpuri, sisteme fizice, fenomene etc. ♦ Formă de legătură între corpuri, realizată fie direct, fie prin intermediul câmpurilor fizice. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. interaction. Vezi definitia »
ENCHAÎNÉ ANȘENÉ/ s. f. (cinem.) procedeu constând în a lega între ele două scene ale unui film. (< fr. enchaîné) Vezi definitia »
obțíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obțín, 2 sg. obțíi, 1 pl. obțínem, 2 pl. obțíneți; conj. prez. 3 să obțínă; ger. obținând; part. obținút Vezi definitia »
ATENȚIÚNE s. f. v. atenție. Vezi definitia »
RETROSPECȚIÚNE s.f. (Rar) Faptul de a privi în trecut, în urmă. [Pron. -ți-u-, var. retrospecție s.f. / < fr. rétrospection, cf. lat. retro – îndărăt, spectro – privire]. Vezi definitia »