ALEXÍNĂ s.f. (Biol.) Substanță proteică prezentă în plasma sanguină, care ia parte la reacțiile de imunitate; complement (3); anticorp. [< fr. alexine]. Vezi definitia »

ȚÉLINĂ¹, țeline, s. f. Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară (Apium graveolens). – Din ngr. sélinon. Vezi definitia »

stăpânișoáră, stăpânișoáre, s.f. (reg.) stăpânică. Vezi definitia »

a fi nedus la biserică expr. 1. a vorbi și a acționa fără menajamente. 2. (d. femei) a fi mahalagioaică. Vezi definitia »

ZGÂRIETÚRĂ, zgârieturi, s. f. Tăietură superficială sau urmă pe suprafața unui obiect făcută de un corp ascuțit și dur; rană ușoară, urmă lăsată pe piele de unghii, de gheare sau de un corp ascuțit. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ătură. Vezi definitia »