Definita cuvantului plenipotență
PLENIPOTÉNȚĂ, plenipotențe, s. f. Putere deplină, împuternicire dată cuiva pentru a acționa într-o anumită chestiune (în special în probleme care interesează două state); (concr.) act prin care se dă o astfel de împuternicire. – Din it. plenipotenza.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu plenipotență
RADIOSÓNDĂ s.f. Aparat de sondaj meteorologic folosit pentru cercetarea păturilor superioare ale atmosferei. [Cf. fr. radiosonde]. Vezi definitia »
OMNIPOTÉNȚĂ s.f. Putere nelimitată; atotputernicie. [Cf. fr. omnipotence, cf. lat. omnis – tot, potentia – putere]. Vezi definitia »
DACIÁDĂ, daciade, s. f. Competiție sportivă românească, cu caracter de masă, organizată din doi în doi ani, cu etape finale pe țară. [Pr.: -ci-a-] – Dac + suf. -iadă. Vezi definitia »
HEMOGLOBÍNĂ s. f. Substanță organică feruginoasă care constituie materia colorantă a globulelor roșii din sângele vertebratelor și care, datorită proprietății sale de a se oxida și de a se reduce cu ușurință, are rol în procesul respirator. – Din fr. hémoglobine. Vezi definitia »
JAVELÍNĂ, javeline, s. f. (Franțuzism înv.) Suliță lungă și subțire. – Din fr. javeline. Vezi definitia »