șubuí, șúbui și șubuiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre bușteni) a târî cu ajutorul țapinelor. 2. (refl.; despre căruțe) a aluneca cu roțile dinapoi într-o parte. Vezi definitia »

CARTIRUÍ vb. IV. tr. A încartirui. [Pron. -ru-i, p.i. -iesc, conj. 3,6 -iască. / < cartier, după germ. einquartieren, rus. kvartirovati]. Vezi definitia »

libăz(u)í, libăz(ui)ésc, vb. IV (reg.) a certa, a mustra. Vezi definitia »

secúi (-i), s. m. – Locuitor din SE Trans., de limbă maghiară și de origine necunoscută. – Var. săcui. Mag. székely. – Der. secuiesc, adj. (de secui); secuime, s. f. (comunitate de secui). Vezi definitia »

CLĂCUÍ, clăcuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A clăcăși. – Clacă + suf. -ui. Vezi definitia »