ASIMPTOMÁTIC, -Ă, asimptomatici, -ce, adj. (Med.; despre boli) Care nu prezintă simptom clinic. – Din fr. asymptomatique. Vezi definitia »

ANTITÉTIC, -Ă, antitetici, -ce, adj. Care conține o antiteză; care folosește antiteze. – Din fr. antithétique. Vezi definitia »

EPIZÓIC, -Ă adj. 1. care crește pe corpul animalelor. 2. (despre fructe, semințe, spori) care se răspândește fixându-se de corpul animalelor. (< fr. épizoïque) Vezi definitia »

METEORÍTIC, -Ă, meteoritici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține meteoriților, privitor la meteoriți. 2. S. f. Ramură a astronomiei care studiază meteoriții. [Pr.: -te-o-] – Din fr. météoritique. Vezi definitia »

CAZUÍSTIC, -Ă, cazuistici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. Bazat pe cazuistică (2), privitor la cazuistică. 2. S.f. Parte a teologiei scolastice medievale care încearcă să rezolve cazurile de constiință si să justifice unele practici imorale printr-un sistem de norme etice abstracte si prin subtilități logice, devenite cu vremea pură sofistică; p. ext. argumentare subtilă, abilă, sofistică a unor teze false sau îndoielnice. – Din fr. casuistique. Vezi definitia »