Definita cuvantului plâns
PLÂNS1, plânsuri, s. n. Faptul de a (se) plânge; tânguire; (concr.) lacrimi; plânset, plânsoare. ◊ Loc. adj. De plâns = care provoacă milă, vrednic de milă, jalnic. – V. plânge.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu plâns
DEVÁNS s.n. Devansare. [După fr. devancement]. Vezi definitia »
ANNALES.ÉCONOMIES.SOCIÉTÉS.CIVILISATIONS, numele din 1946 al revistei Annales d'histoire et sociale fondată în 1929, la Paris, de Marc Bloch și Lucien Febvre, cu o profundă influență asupra istoriografiei contemporane. Promotorii „Școlii de la Annales” (F. Braudel, E.Le Roy Ladurie, J. Le Goff) au opus istoriei „evenimențiale” istoria „globală”. Vezi definitia »
CONSTRẤNS, -Ă, constrânși, -se, adj. Care este obligat, forțat, silit să facă un lucru pe care nu l-ar face de bunăvoie. – V. constrânge. Vezi definitia »
afrikaans (limbă) [pron. africáns] (a-fri-kaans) s. f. Vezi definitia »
ÎNCÍNS1 s. n. Faptul de a (se) încinge2. – V. încinge2. Vezi definitia »