ONOMATOPÉIC, -Ă adj. cu caracter de onomatopee; imitativ. (< fr. onomatopéique) Vezi definitia »

AUTÉNTIC, -Ă adj. Sigur, neîndoielnic, evident, de netăgăduit; al cărui autor este incontestabil; original. ♦ (Despre acte) Întocmit prin respectarea tuturor formelor legale. [Pron. a-u-. / cf. it. autentico, lat. authenticus, gr. authentikos – de netăgăduit < authentes – autor]. Vezi definitia »

PRIÉLNIC, -Ă, prielnici, -ce, adj. Care favorizează apariția sau desfășurarea unei acțiuni, a unui fenomen, a unui eveniment; favorabil, avantajos; potrivit, oportun. [Pr.: pri-el-] – Prii + suf. -elnic. Vezi definitia »

ASIMPTÓTIC, -Ă, asimptotici, -ce, adj. Care aparține asimptotei, privitor la asimptotă, ca o asimptotă. – Din fr. asymptotique. Vezi definitia »

ORTOGRÁFIC, -Ă, ortografici, -ce, adj. Care aparține ortografiei, privitor la ortografie, de ortografie. ♦ În conformitate cu regulile ortografiei, corect din punctul de vedere al ortografiei. – Din fr. orthographique. Vezi definitia »