CALCICOLĂ (‹ fr.; {s} lat. calc- „var” + colo „a locui”) adj. Plantă ~ = plantă care vegetează pe soluri bogate în carbonat de calciu sau pe stîncării de calcare (ex. floarea-de-colți, vița de vie); plantă calcifilă. Vezi definitia »

MIELÍNĂ s.f. Substanță moale, refringentă care formează teaca unor nervi. [Pron. mi-e-. / < fr. myéline, cf. gr. myelos – măduvă]. Vezi definitia »

STRAPONTÍNĂ s.f. Scaunul din față al unei trăsuri, care se poate ridica și lăsa în jos. ♦ Scaun asemănător celui descris mai sus, care se află sau se poate așeza la marginea rândurilor de scaune (pe interval) în sălile de spectacol. [Var. strapontin s.n. / cf. fr. strapontin, it. strapontino]. Vezi definitia »

acantolíză s.f. slăbire a aderenței reciproce dintre celulele epiteliului malpighian al epidermei. (< fr. acantholyse) Vezi definitia »

sfădulíță, sfădulíțe, s.f. (înv.) sfadă, ceartă mică. Vezi definitia »