zidărít s. n. Vezi definitia »

hóit (hóituri), s. n. – Cadavru. Mag. holt, în loc de halott (Cihac, II, 506; DAR). Fonetismul nu este convingător. Vezi definitia »

BĂNUÍT, -Ă, bănuiți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este presupus vinovat; suspect. ♦ (Substantivat) Persoană presupusă a fi săvârșit o infracțiune, fără a exista însă dovezi îndestulătoare pentru a putea fi pusă sub învinuire. 2. (Reg.) Supărat, mâhnit. – V. bănui. Vezi definitia »

NELĂMURÍT, -Ă, nelămuriți, -te, adj. Care nu este lămurit, care nu se poate distinge (precis); cu contururi incerte; nedeslușit, confuz, vag. ♦ Greu de precizat (în cuvinte), de explicat, de definit, de lămurit; neînțeles. – Ne- + lămurit. Vezi definitia »

GASTROLÍT s.n. (Biol.) Nume dat unor granule de calcar care se găsesc în stomacul racului și din care se reface crusta după năpârlire. [Cf. germ. Gastrolith < gr. gaster – stomac, lithos – piatră]. Vezi definitia »