SFINȚITÚRĂ, sfințituri, s. f. (Rar) Faptul de a sfinți¹; (concr.) obiect sfințit. – Sfinți¹ + suf. -tură. Vezi definitia »

ZÉNDĂ s. f. Limba vechilor perși, în care sunt scrise textele din „Avesta” – Din fr. zend. Vezi definitia »

SONOLUMINISCÉNȚĂ s. f. Emisiune slabă de lumină care însoțește fenomenul de formare a bulelor de gaze dintr-un lichid supus acțiunii ultrasunetelor. – Din fr. sonoluminescence. Vezi definitia »

BĂBÚȚĂ, băbuțe, s. f. Diminutiv al lui babă (1); băbușcă. – Babă + suf. -uță. Vezi definitia »

TEHNOSTRUCTÚRĂ s. f. categorie socială alcătuită din tehnicieni, specialiști în domeniul organizării și conducerii; structură tehnocratică a unei societăți. (< fr. technostructure) Vezi definitia »