PANORÁMĂ, panorame, s. f. 1. Priveliște din natură cu orizont larg, văzută de departe și de la înălțime. ♦ Fig. Privire de ansamblu consacrată unui domeniu, unei probleme etc. Panorama literaturii române. 2. Tablou de proporții mari desfășurat de jur împrejurul unei încăperi circulare și iluminat de sus numai pe anumite sectoare, astfel încât spectatorul aflat în mijlocul încăperii, în semiobscuritate, să aibă iluzia unei imagini reale; p. ext. clădire circulară în care se află un asemenea tablou. 3. Spectacol popular de bâlci cu scamatorii, acrobații, expoziție de animale exotice etc.; p. ext. baracă, construcție, amenajare în care se poate vedea un astfel de spectacol. 4. Panoptic (2). [Var.: (reg.) panarámă s. f.] – Din fr. panorama, germ. Panorama, it. panorama. Vezi definitia »

pădinúță, pădinúțe, s.f. (reg.) platou mic, plai mic. Vezi definitia »

IZOFÓTĂ s. f. linie care unește punctele cu valori egale ale intensității luminii. (< germ. Isophote) Vezi definitia »

GUVERNÁNTĂ, guvernante, s.f. – V. guvernant (2) [DEX'98] Vezi definitia »

ORTOGENÉZĂ s. f. Dezvoltare tot mai accentuată a unor caractere în generațiile care se succedă. – Din fr. orthogénèse. Vezi definitia »