HEPTAGÓN s. n. poligon cu șapte laturi. (< fr. heptagone) Vezi definitia »

CARILÓN, carilonuri, s. n. Instrument muzical la care se pot executa melodii cu ajutorul unor clopote sau al unor lame acordate la anumite tonuri. – Din fr. carillon. Vezi definitia »

HAPLOSTEMÓN, -Ă adj. (Bot.; despre androceu) Format dintr-un singur cerc de stamine. [< germ. haplostemon, cf. gr. haploos – simplu, stemon – urzeală]. Vezi definitia »

ANANTAPODOTÓN s.n. (Lit.) Anacolut în care din două elemente corelative ale unei expresii alternative lipsește unul sau este înlocuit cu un cuvânt corespunzător. [< fr. anantapodotone, cf. gr. anantapodon]. Vezi definitia »

KENOTRÓN s.n. Tub electronic cu doi electrozi, folosit pentru redresarea curenților alternativi de înaltă tensiune. [< fr. kénotron]. Vezi definitia »