TIÁRĂ s.f. (Ist.) Acoperământ de cap purtat de regii vechilor perși, ai parților și ai altor popoare din Asia. ♦ Mitră papală formată din trei coroane suprapuse. [Pron. ti-a-. / < it., lat., gr. tiara]. Vezi definitia »

OLÁNDĂ s. f. Țesătură deasă și fină, făcută din fire de in de bună calitate, folosită la confecționarea lenjeriei de pat, de corp etc. – Din fr. hollande, it. olanda. Vezi definitia »

juvenitúră s.f. (reg.) inflamare, opăreală. 2. zdrelire, jupuire. Vezi definitia »

protérimă s.f. (înv.) avantaj, privilegiu; superioritate; calități, însușiri speciale. Vezi definitia »

CARICATÚRĂ s. f. 1. desen care reprezintă o persoană, o situație etc. exagerând intenționat, în scopuri satirice, anumite trăsături (negative). 2. (fig.) imitație nereușită, denaturată. (< fr. caricature, it. caricatura) Vezi definitia »