Definita cuvantului vinde
VÍNDE, vând, vb. III. Tranz. 1. A ceda unui cumpărător dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani. ◊ Expr. A vinde pielea ursului din pădure (sau peștele din baltă) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru pe care nu-l posezi încă, care este nesigur. A-și vinde (și) pielea sau cămașa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din pricina unei nevoi mari, tot ce posedă. A-și vinde scump viața (sau pielea) = a se apăra cu îndârjire, cauzând pierderi mari dușmanului (înainte de a muri sau de a fi prins). Cum (sau așa) am cumpărat-o, așa o vând = o spun așa cum am auzit-o (fără să-mi iau răspunderea autenticității). (Refl. pas.) Cum (sau cu cât) se vinde? = ce preț are? cu cât de plătește? ♦ A scoate un bun la licitație (pentru neplata datoriilor). ♦ A oferi spre vânzare; a face comerț. ♦ Refl. pas. (Despre mărfuri) A găsi cumpărători, a avea căutare. ♦ Fig. A face compromisuri morale în schimbul unor avantaje materiale. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) prostitua. 2. A trăda sau a denunța, a pârî (pentru bani sau pentru un interes material). [Prez. ind. și: (reg.) vânz] – Lat. vendere.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu vinde
de o fiinta Vezi definitia »
ÁLDE art. invar. (Pop. și fam.) 1. Oameni ca...; specimene de felul..., de tagma... Ei îi trebuie alt soi de bărbat, nu ca de alde [Manolachi] (ALECSANDRI). ♦ Lucruri, întâmplări de felul... Nu mă sperii tu cu de-alde aceste (CREANGĂ). 2. Cei din familie, din jurul cuiva; al lui... La alde Gherghina acasă, fetele începuseră a face gură (BUJOR). 3. (Ca termen de reverență) Nu voi să plece alde neica (CARAGIALE). – Din al + de4. Vezi definitia »
SCARABEÍDE s. n. pl. familie de insecte coleoptere cu antenele în lamele: cărăbușul, scarabeul etc. (< fr. scarabéidés) Vezi definitia »
MOSCHÍDE s. n. pl. familie de mamifere erbivore paricopitate, rumegătoare, de talie mică: boul (cerbul) moscat. (< lat. moschidae) Vezi definitia »
RÉPEDE, repezi, adj., adv. I. Adj. 1. (Despre mișcări) Care se produce fără întârziere; iute, rapid; (despre lucruri în mișcare) care se deplasează cu repeziciune, cu iuțeală; (despre ape) care curge cu repeziciune; p. ext. (despre picături, stropi etc.) care cade iute, succedându-se rapid. ♦ (Despre timp) Care trece cu repeziciune. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Iute în mișcări, ager, sprinten, vioi; grăbit, repezit, pripit. ◊ Loc. adv. Cu pași repezi = grabnic, în ritm rapid. ♦ (Substantivat, f.) Gândăcel de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră (Cicindela campestris). 2. (Despre agenți fizici) Care se manifestă cu putere dar nu durează mult; care trece iute. 3. (Despre dealuri, planuri etc.) Foarte înclinat, pieziș, în pantă, abrupt. 4. (Despre drumuri) Care duce la țintă în cel mai scurt timp. II. Adv. 1. Iute, cu zor, în grabă. ♦ Îndată, imediat, deodată, brusc. ◊ Expr. Repede-repejor = îndată, fără întârziere. 2. Devreme, de timpuriu, prea curând. – Lat. rapidus, rapide. Vezi definitia »