fúte (fut, futút), vb. – A copula. – Mr. futire, megl. fut. Lat. fut(u)re (Pușcariu 692; Candrea-Dens., 707; REW 3622), cf. it. fottere, prov., cat. fotre, fr. foutre, sp. hoder, port. foder. – Der. futai, s. n. (Arg., copulație, coit); futevînt, s. m. (codobatură; leneș, trîndav), cf. it. fottivento „”nume dat mai multor păsări, ca Caprimulgus europaeus, Hydrochelidon nigra, etc.„ (G. R. Riegler, Miscellanea Schuchardt, 8, explică acest nume prin credința populară că anumite ființe se reproduc fără coit; ipoteză greu de aplicat pentru păsări). Vezi definitia »

ANTOFÍTE s. f. pl. fanerogame. (< fr. anthophytes) Vezi definitia »

REFLECTIVITÁTE s. f. însușire a țesuturilor vii de a provoca răspunsuri reflexe. (< fr. réflectivité) Vezi definitia »

FUGACITÁTE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este fugace. 2. (Chim.) Presiune corectată la care gazul real posedă aceleași proprietăți cu ale gazului ideal. [Cf. fr. fugacité]. Vezi definitia »

INTELIGIBILITÁTE s.f. Calitate, caracter al unui lucru inteligibil. [Cf. fr. intelligibilité]. Vezi definitia »